Posted by: Delia on: decembrie 7, 2009
tu:cred ca s-a sfarsit. o sa iau o decizie dupa vacanta mai bine…
eu: nu
nu. imi vine uneori sa tip ca sa ma intelegi mai bine. and that is because i want you to be happy my friend. here are some thoughts that have crossed my mind…
nu s-a sfarsit. sa fim serioase. ti se pare.nu glumesc. incerc sa te fac sa intelegi ca aproape orice situatie poate fi transformata, prefacuta. you are a smart girl, you should know better. ok, solutii nu sunt mereu usor de gasit, dar nu e nimic definitiv, nu e nimic for ever. the trick is always to be smarter, to rise above the problem, pt ca vei gasi cheia. people fight, talk, burn bridges, deny, push away, hope, laugh, cry…that’s who we are. things go bad, things go beautiful.
you are great si ai multe de oferit. de ce te complaci, my dear?nu meriti asta.
sometimes you have to be strong and brave enough to look as and be perceived as the bad guy
life is more complicated than this, nu neaparat in sensul rau, si simt ca uneori nu vezi padurea de copaci.
ai grija ce limitari impui si iti impui pentru ca uneori ele se vor intoarce impotriva ta si vor deveni mult mai periculoase decat iti poti imagina.
imi place gustul tau pentru aventura. really. that’s one of the things I like the most about you.dar trebuie sa ai grija. nu stiu daca am mai spus asta…unul dintre cele mai bune sfaturi pe care le-am primit ever a fost sa tac si sa-mi ascult inima.adica sa opresc mintea, gandurile si sa ascult nu vocea ratiunii, ci vocea sufletului. stiu ca stii ca “inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste”, asa ca de ce nu te opresti si sa simti ce vrei tu cu adevarat?poate imi vei spune ca vei rani oameni. that’s true. dar stop! pt ca am sentimentul ca persoanele la care tu te gandesti vor suferi si pt ca nu te cunosc cu adevarat. nu e vina ta sau a lor. call it fate, call it “it wasn’t meant to be”, call it whatever. cert este ca in prezent cam asta ar fi realitatea. accept-o, asa cum e. si atunci, de ce sa te refuzi?de ce sa nu lupti?
nu cred in settling. nu. nu e pt noi.nici in compromisul.a ceea ce esti.
nu mai irosi timpul asta. we are so young, and that is so beautiful! youth is a power. and if it’s not, then you should turn it into one.do not waste it.este grotesc.care “dupa vacanta”? your life is now!
… unele sunt si pt mine.ai grija de tine
Posted by: Delia on: noiembrie 13, 2009
De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!
Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam sa si ramai
Ai ascultat de gandul cel dintai.
Nu te oprise gandul fara glas
De ce-ai plecat?De ce-ai mai fi ramas?
Posted by: Delia on: noiembrie 11, 2009
ma asez in banca. evident, am intarziat. mereu intre 10 si 15 minute. profesorul poate e deja in sala sau poate intarzie si el un pic mai mult decat mine, ceea ce ma face sa ma simt ff bine, pt ca desi intr-o perpetua intarziere, nu imi place sa intru cand se dicteaza deja ceva. mai ales daca e intr-o zi de luni, la 4.30, cand din doua in doua saptamani il revad pe profesorul meu preferat din anul I…
in sfarsit. sunt in banca, dupa ce am localizat-o cu privirea mea hibrid de “lost puppy” and “where am I?”.mi-am dat de pe umar geanta, si am pus-o pe scaun. imi dau jos si geaca, ma asez cu ea in brate langa geanta, poate imi dau si esarfa jos, poate o tin, sau poate nici nu am una la mine. imi asez strategic lucrurile pe un pupitru din spate, cat de silentios pot-si normal ca nu-mi iese mereu-nu inainte de a-mi scoate foile si pixul. acum sunt linistita si incerc sa prind firul conversatiei. sau poate ca sunt atat de pierduta in ganduri ca nici nu ma preocupa ce se discuta. sau poate iar mi-e dor de Eliade, si i-am luat cartea cu mine.sau poate il insel cu un alt autor.
dar invariabil te caut. in stanga sau in dreapta. nu mai stiu daca la liceu ne-am deliminat vreodata fix locurile. tin minte cand, la o ora de mate, te-a strigat proful asa cum striga pe toata lumea, adica pe numele de familie, si tu te-ai ridicat, si el ti-a zis sa ma trimiti pe mine la tabla, stateam pe randul de la mijloc; tu stateai in stanga mea, inspre randul de la fereastra. la facultate nu prea tineam sa ne asezam intr-un loc anume, dar parca mai des ai stat in dreapta.
si nu te gasesc. si am un chef sa iti fac masaj. si as vrea sa fac asta altor persoane, dar cum as putea?si cum sa faca ele ochii aia mari cum ii faci tu?si sa aiba heebie-jeebies cum avem noi doua?si sa scoata sunetele alea ciudate, si dupa sa pufneasca in ras?
pe de alta parte, daca as face asta altcuiva, cred ca s-ar uita ciudat la mine, s-ar soca si mi-ar striga freak. they wouldn’t get it.
))))
i miss you.
Posted by: Delia on: noiembrie 5, 2009
I never knew I could be restless in so many ways and never knew I would learn to breath again, but that’s another post..
look into my eyes
tell me what you see
you can’t see a darn thing
’cause you can’t relate to me
Imi place enorm modul lui Dan Puric de a povesti. Cred ca ar fi un profesor excelent pentru orice materie, pentru ca insufleteste cum rar mi-a fost dat sa vad orice subiect. Nu il simt la fel cand il citesc, desi ii regasesc oarecum stilul. Dar ce conexiune se creeaza atunci cand rosteste ceva..oh, that’s a different thing.
si zicea Dan Puric o data…
Nu ma intereseaza cum sunt etichetat pentru ca eu stiu cine sunt.
Interesant, mai ales pentru o persoana publica. Interesant, pentru ca rar intalnesti un astfel de dinamism asupra propriei persoane, care sa nu rasara dintr-o aroganta fada. Interesant, pentru ca it is perfectly monstrous the way people go about, nowadays, saying things against one behind one’s back that are absolutely and entirely true, like Oscar Wilde admits.
In sfarsit, interesant pentru ca face de rusine etichele. we tag people all the time, and not just on facebook. tin minte ca Lippmann i-a placut mult Sabrinei la facultate. si el zicea ca fara etichetele pe care le aplicam altora sau prejudecatile dupa care ne ghidam, mintea noastra nu ar putea face fata acestei lumi tocmai datorita complexitatii ei. Admitand chiar si aceasta, we’re still losing. cause it stopped being a solution to our journey in this world, it has started becoming a way of life.
am auzit in ultima vreme a lot of crap despre oamenii pe care ii cunosc si oameni pe care ii cunosc mai putin.but hear me,tu care deschizi gura sa vorbesti si sa judeci, si sa arunci in modul tau cu pietre:
you are not normal either. so shut the f— up!
“do good and throw it in the sea”. Don’t say the words and you will own them.look for the beauty in you and in others, and maybe you shall find what you are really looking for.
Posted by: Delia on: octombrie 31, 2009
this week, intr-o noapte, de vineri pana joi, am realizat ca:
-I’m becoming a tad arrogant
-fara tine, nu ar fi fost distractiv deloc si in general, you are in a league of your own
-joi este, intr-adevar, intotdeauna o zi speciala. cine ar fi crezut?
-as fi luat cheile din mana lui, sincer
-Alex este incredibil de sweet
-I’m like a cat, you have to win my affection
-it’s nice to hear the words coming out of a guy’s mouth “oh my God, who the F … ARE YOU?”, spuse contemplativ , even if they are just a line
-unii oameni sunt foarte stresati
- the dj is an artist
-unii radiaza from within so strongly, ca nu ai cum sa nu-i placi
- the words of the night “Floriiiiiiiiin, termina” sunt funny
-nu suport fumul de tigara at all
-mi-a fost dor sa dansez
-nu sunt alone in walking as a twisted ballerina
-e important uneori sa existe persoane in viata noastra care sa ne atraga atentia asupra lucrurilor pe care le facem mai putin bine, intr-un mod nu tocmai cordial, special ca sa ne “trezeasca”
Posted by: Delia on: octombrie 28, 2009
nu pricep cum nu pricepi ca nu se face asta. daca mai eram in liceu, ti-as fi zis ca “faci gest”. dincolo de gluma, cum poate orice om sa se prefaca dupa ce a trecut atata vreme ca totul e ok?si ca desi nu a raspuns/vorbit/luat atitudine/ decis atunci cand trebuia, poate reapare senin in viata ta?
nu, raspunsul e evident nu. de ce?tocmai pt ca nu intelegi de ce, si nici nu te intereseaza sa intelegi.
pentru ca tu nu stii ca mie imi place vara, si a touch of pink. ca am heebie-jeebies des. ca sunt alergica la puloverele din lana, desi mi-ar placea sa le port. ca as fi vrut totusi sa merg atunci la amsterdam.ca mi-as umple livingul cu muzica, ciocolata, flori si carti, multe carti. ca inca nu ai stii ce culoare prefer. ca nu suport “milka”, pt ca e prea dulce.ca as merge mereu la balet si teatru. ca-mi iubesc libertatea.ca te-am asteptat in multe dimineti, fie lenese, fie nu, ca atunci.dar atunci e trecut.
time, time, my dear.never made time for me.
si nu e vorba de razbunare. normal ca e bine sa faci ce simti, si tu nu ai simtit sa faci unele lucruri. si cum as putea sa-ti reprosez asta?oh, but that’s no excuse..for what was next.So i say to you, hush, my friend. we are almost there.
Posted by: Delia on: octombrie 25, 2009
am auzit cantecul asta acum vreo 2 ore, si deja eram la tine in masina. stiu ca e posibil ca melodia sa fie de ceva vreme, iar tu sa te fi plictisit de ea, dar eu sunt mai slowww, in unele privinte. :)
apusul fusese demult. si tu conduceai si discutam. despre persoane din trecut si prezent, despre ce ne place si ce ne enerveaza, despre cat de mult ti-a placut nu stiu ce alta melodie, despre ce mult am calatori. si era un pic frig afara.
Posted by: Delia on: octombrie 20, 2009
my routine has changed a bit. staying up til late, sleeping a lot of the morning, eating junk,writing and reading not enough.
and I’m restless. and I do not want to settle. mi-a spus cineva drag in weekend ca tensiunile interioare se nasc atunci cand ne cramponam cu mintea de ceva, cand analizam pana la obsesie. well, that sounds about right. cheia, spunea persoana, este sa fi pur si simplu. mintea e doar un instrument, don’t ware it out.
m-am intors la Eliade, ca de fiecare data. si spunea el in Memoriile pe care i le pretuiesc :
De cateva saptamani, (…) nu asteptam decat asta: sa ma vad intors acasa-si acum cand ajunsesem, inca nu ma simteam ajuns.Parca ar fi trebuit sa plec mai departe, sa mai fac un drum, lung, ca sa ma regasesc la mine acasa, langa ai mei.
vorbea despre reintoarcerea in mansarda bucuresteana, dupa trei ani petrecuti in India.
I don’t know how I’m supposed to feel. the spell has been broken.
Posted by: Delia on: octombrie 18, 2009
Ela is very nice. te-ar ajuta imediat. ar zambi mereu. si nu te-ar face niciodata sa te simti prost. am intrebat-o cum e sa fie away la studii si mi-a zis ca ii e dor de viata culturala pe care o aprecia la Bucuresti. and then she used a frase that stuck on my mind all day. in orientation day, nu ne-au prea vorbit despre….
wow. ce dragut ar fi fost sa am orientation days about some of the people who’ve crossed my path. to warn me someone will betray, someone is going to stab in the back, someone will leave without warning, someone should never be trusted, someone is there only to have fun, someone will take you for granted, someone will never see something special, someone is emotionally challenged, someone is going to judge, someone is going to pretend to be in love, someone will say empthy words, someone will not have patience, someone will not care enough.
si apoi pe drmul spre casa, mi-au venit in minte versurile lui Tiziano:
E’ che al mondo non ci sono solo buoni
Magari questo lo sapevo ma e diverso
Viverlo sulla tua pelle como ho fatto io con te.
pe de alta parte, nu pot sa spun ca in unele privinte nu am fost avertizata. mai mult, the alarm rang in some cases at the first sign. iar pentru unele aspecte nu te poate pregati nimic din ce poate fi spus si nimeni din cei din jur. si chiar daca ar putea cineva sa iti explice cum stau lucrurile si unde sunt oamenii in stare sa ajunga, e diferit, asa cum spune tiziano, sa le traiesti pe pielea ta.
e quindi?si deci ce este de facut acum, cand te trezesti in neprevazut?probabil, ca dupa orice orientation day, sa te uiti peste notite, sa iti amintesti sa nu le arunci, pentru ca uneori iti mai vor fi de folos, si sa te inveti sa te descurci si cu neprevazutul. in your own way.
adevarul este ca si despre fiecare ar trebui sa fie organizata an orientation day, pt ca fiecare este capabil sa ranim. I don’t believe you think I’m going to be nasty, and the truth is I reaaally don’t want to be either. But don’t test my patience.
Posted by: Delia on: octombrie 15, 2009
thank you for tonight. cel putin pt mine it was fun.si m-a ajutat muuult. pt ca pt mine esti beautiful, amazing, smart, talented, gorgeous, fascinating si cum iti spuneau englezoaicele, flamboyant.and ur inner world has a special glow, from which- i like to believe that only- i can catch a certain glimpse.
I’m glad i can call you my friend.